Anxietatea de separare la bebeluși: Explicații și soluții practice

Bebe trece printr-o mulțime de etape de dezvoltare. Când terminați un episod, hop-țop apare altul. Cum vă liniștiți, hopa-țopa se instalează haosul – un haos organizat, desigur, un haos despre care ai înțeles deja că este firesc și, cel mai important, trecător.

Ați trecut deja prin celebrele salturi mentale la bebeluși și mai aveți destul de multe de bifat. Ați parcurs și primele pusee de creștere. Parcă știți câte ceva și despre regresia somnului. Acum, a sosit momentul să descoperiți mai multe detalii despre anxietatea de separare la bebeluși. Ce înseamnă mai exact? Care sunt semnele care îl dau de gol? Cum gestionați astfel de episoade? Găsești toate răspunsurile în articolul nostru.

Ce este anxietatea de separare la bebeluși?

Anxietatea de separare este o etapă firească în primii ani de viață, dar orice părinte trebuie să știe că aceasta poate deveni o tulburare atunci când influențează comportamentul micuțului.

Definiție și explicare

Anxietatea la copii este firească, o etapă normală care face parte din dezvoltarea lor emoțională și cognitivă. Se manifestă prin teamă, neliniște și disconfort atunci când cel mic este separat, chiar și pentru câteva clipe, de persoana principală care îl are în grijă – de regulă mama, dar poate fi tata, bunica, bunicul sau îngrijitorul principal. Intensitatea și durata acestei anxietăți poate varia semnificativ de la un copil la altul.

Reține că este principalul semn al unei legături puternicie – un indicator excelent al legăturii afective sănătoase. De altfel, anxietatea de separare apare atunci când bebe începe să înțeleagă conceptul de permanență – un obiect sau o persoană continuă să existe chiar dacă nu este în raza lui vizuală.

Cauzele anxietății de separare la bebeluși

Cauzele anxietății de separare sunt multiple și vizează mai multe direcții:

• Pierderea unei persoane dragi sau a unui atașament important: Este cea mai comună cauză și se referă la moartea sau îmbolnăvirea unei persoane apropiate (bunic, părinte, frate, soră), pierderea unui animal de companie, divorțul părinților în primii ani de viață, mutarea într-un alt oraș sau într-o altă școală. De asemenea, începerea creșei, la aproximativ 2 ani sau mult mai devreme, este un episod pe care bebelușii în trăiesc ca o formă de abandon. O astfel de schimbare de rutină, necesară dealtfel, poate provoca stres;
• Istoricul familial: Atunci când în familie există cazuri de tulburări de anxietate sau, mai rău, alte probleme de sănătate mintală, riscul este mult mai mare ca cel mic să moștenească aceeași problemă. Se numește predispoziție biologică;
• Temperamentul copilului: Fiecare prichindel are propriul temperament și observăm asta din primele luni de viață – unii sunt mai sensibili sau reactivi, alții sunt mai puternici, permisivi. Cei sensibili sunt mai predispuși la teamă și nesiguranță. Asta îi face mai sceptici în privința adaptării la nou, chiar și pentru scurt timp;
• Evenimente traumatice: Experiențele negative (accidente, spitalizări, dezastre și alte evenimente nefericite care impun separarea forțată de părinți) pot crea lacune emoționale, facilitând apariția anxietății de separare;
• Alcoolismul parental: Dependența de alcool nu te duce într-o direcție bună, mai ales când vine vorba de copilul tău. Părinții dependenți de alcool nu fac altceva decât să le creeze celor mici un mediu de viață instabil, imprevizibil, lipsit de siguranță emoțională și fizică;
• Îngrijirea în afara familiei (asistență maternală sau adopție): Bebelușii care sunt îngrijiți în afara familiei, cei separați de părinții biologici, sunt mult mai predispuși la formarea atașamentului. Atenție, în astfel de cazuri putem vorbi chiar de anxietate de separare severă – copilul va ajunge să creadă că orice persoană nouă va dispărea cândva din viața lui.

Semnele anxietății de separare la bebeluși

Știai că există semne de anxietate la bebeluși? Le poți recunoaște ușor dacă citești rândurile următoare, dar în același timp, trebuie să înțelegi că se pot confunda cu reacții la alte probleme. Astfel că o discuție cu pediatrul vostru v-ar face tare bine în perioada următoare. Este important să elimini orice risc.

Cum să recunoaștem anxietatea de separare

Poți recunoaște anxietatea de separare atât la sugari, cât și la copii, urmărind reacțiile acestora – sunt anumite comportamente specifice, iar aici ne referim la:

• Plânsul sau agitația: Se întâmplă frecvent atunci când mergi în altă cameră sau când nu mai ești în raza lui vizuală. Plânsul este intens, de multe ori, greu de controlat;
• Țipete sau episoade de furie: Aproape de fiecare dată când pleci pentru câteva minute;
• Refuzul de a adormi singur: Te vrea lângă el când doarme – atunci când se pune în pat și atunci când se trezește. Mulți copii pot avea dificultăți în a adormi într-o altă încăpere;
• Refuzul „abandonului”: Se agață de tine sau refuză să te lase să pleci;
• Refuzul de a fi lăsat în grija altor persoane: Nu acceptă să fie ținut în brațe de alte persoane sau să fie lăsat în grija bunicilor, bonelor, fraților;
• Simptome fizice asociate stresului: Deși mai rare, aceste simptome pot apărea – dureri de stomac, dureri de cap, vărsături și chiar diaree atunci când se anticipează separarea;
• Retragere și dificultăți de concentrare: Atunci când se produce separarea, bebelușul sau copilul anxios poate părea mai retras, poate fi trist, concentrându-se mai greu la regulile simple ale jocurilor.

Acum, trebuie să știi că fiecare copil este diferit, iar copilul tău poate avea nevoie de ceva mai mult timp pentru a depăși această fază. [1]

Diferența dintre anxietatea normală și anxietatea de separare

Atunci când bebe plânge sau țipă, când refuză să plece de lângă părinți și/sau când se trezește frecvent pe timp de noapte, se poate confrunta cu anxietate de separare. Am stabilit încă de la început că este o etapă firească, care va trece – după episoade intense, dar va trece. A nu se confunda cu tulburarea de anxietate de separare – care apare la o vârstă înaintată, când o astfel de reacție este inadecvată din punct de vedere al dezvoltării – refuzul de a merge la școală, de exemplu.  [2]

În plus, trebuie să diferențiem anxietatea normală de anxietatea de separare. Anxietatea normală este o stare de neliniște sau de frică, cauzată de situații noi, cum ar fi zgomotele puternice, oamenii noi, locurile noi, chiar și schimbările de rutină. Acum să le privim în oglindă:

• Anxietatea normală este o stare de neliniște, cauzată de diverse situații ori stimuli  
• Anxietatea de separare este o stare de neliniște, cauzată direct de despărțirea copilului/bebelușului de părinte ori de persoana de care este atașat.

Cum să gestionăm anxietatea de separare la bebeluși?

Relația cu bebelușul trebuie tratată cu blândețe, cu glas cald și inimă deschisă, chiar dacă uneori te epuizează. El e mic. El nu știe multe. Tu ești centrul universului. Tu ești punctul lui de referință. Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să-i oferi timpul tău, energia ta bună și să arunci o privire pe lista cu activități și exerciții pentru bebeluși de 3-4 luni.

Rolul părinților în gestionarea anxietății de separare

Părintele are cel mai important rol aici și nu numai. El este un model, de cele mai multe ori, considerat un erou cu superputeri – cel care reușește să ia jucăria preferată de pe raftul de sus, cel care își ține promisiunile și face ca totul să devină posibil. Atitudinea și reacțiile adulților influențează direct felul în care bebelușul va simți despărțirea. Iată câteva explicații:

• Crearea mediului sigur: Dacă bebe se simte iubit și înțeles, va avea încredere să exploreze, să cunoască lumea chiar și în absența părinților. Poți construi acest sentiment prin căldură și reacții prompte la nevoile lui;
• Răbdare și empatie: Bebelușii și copiii în general au nevoie de validarea emoțiilor. Nu minimiza această etapă, nu o trata cu indiferență. Bebe are nevoie de tine;
• Păstrarea calmului la despărțire: Știai că bebelușii sunt sensibil la tonul vocii și la expresiile faciale? Dacă îi arăți teamă, va simți și el teamă. Dacă îi arăți blândețe, s-ar putea să se simtă mai bine;
• Revenirea conform promisiunii: Dacă bebele tău se află la vârsta în care înțelege, ar fi bine să nu-i faci promisiuni pe care nu le poți respecta. Dacă îți respecți angajamentul, el va învăța că despărțirile sunt temporare și că te vei întoarce întotdeauna la el.

Tratamentul și prevenirea anxietății de separare

Există tratament pentru anxietatea de separare și metode de prevenție – ambele țin de legătura directă cu părintele. Este important să înțelegi care sunt metodele blânde pe care le poți aplica, astfel încât să treceți ușor peste această perioadă.

Opțiuni de tratament pentru anxietatea de separare

Aici nu ne referim la intervenții medicale, ci la sfaturi pe care le poți cere medicului pediatru sau unui specialist. Iată câteva tehnici eficiente:

• Perioade scurte de separare: Încearcă să-l lași pe cel mic în grija unui prieten sau a unei rude pentru o perioadă scurtă de timp – poate cât timp mergi la piață. Acest lucru îi va permite micuțului să se obișnuiască încet cu ceea ce înseamnă să fiți separați. [3] Mami revine întotdeauna;
• Ritualuri consistente de despărțire: La separare, atitudinea ta ar trebui să fie una pozitivă. Spunei ”pa, pa, bebe” cu zâmbetul pe buze. Un pupic pe frunte poate contura frumos momentul de despărțire, ajutând la reducerea stresului;
• Revenire promptă: Așa cum spuneam, respectarea promisiunii îl va ajuta pe micuț să înțeleagă faptul că despărțirea este temporară. Va prinde încredere în tine;
• Obiecte sau obiceiuri: Dacă bebe are o păturică preferată, s-ar putea ca aceasta să îi ofere confort cât timp părintele lipsește de acasă. La fel se întâmplă și cu jucăriile. Vezi ce jucării pentru bebeluși agreează și ajută-te de joc și joacă;
• Introduceți treptat orice îngrijitor nou: Dacă mami și tati pleacă, iar bebe rămâne cu o bonă nouă, aceasta trebuie introdusă cu blândețe. Mai întâi se organizează întâlniri scurte. Apoi, copilul poate fi lăsat cu noua persoană. El are nevoie de timp să se acomodeze cu figurile noi, mai ales în lipsa părinților.

Metode de prevenire a anxietății de separare

Deși anxietatea de separare este o perioadă normală în procesul de dezvoltare al celor mici, există anumite metode prin care o poți preveni. Dacă nu poți preveni, cu siguranță poți reduce intensitatea reacțiilor. Iată câteva exemple de bune practici:

• Menținerea rutinei zilnice: Copiii se simt mult mai bine atunci când știu la ce să se aștepte. O rutină constantă vă ajută, chiar și pe alte planuri;
• Jocuri de tip cucu-bau: Jocurile cucu-bau sunt cele mai simple și distractive în primele luni de viață. Pe lângă distracție și voie bună, se asigură și o bună înțelegere a conceptului de permanență;
• Anticiparea momentelor de despărțire: Dacă cel mic a ajuns la vârsta la care înțelege, poți vorbi cu blândețe despre faptul că urmează să pleci pentru un timp. Încheie discuția cu „mami se întoarce imediat după prânz/băiță/cină etc” și respectă-ți promisiunea.

Alte metode de prevenire a anxietății de separare:

• Lăudarea comportamentului curajos
• Citirea de povești despre despărțiri
• Menținerea unei atitudini calme și pozitive
• Implicarea copilului în activități distractive înainte de plecare

Așadar, anxietatea de separare la bebeluși este doar o etapă firească. Trebuie să treceți prin ea ca bebe să crească mare și curajos. Dacă reacțiile sunt incontrolabile sau neobișnuite, este indicat să consulți medicul pediatru. Vei primi toate îndrumările necesare. Unii copii au nevoie de mai mult ajutor în această perioadă, în timp ce alții se adaptează mai rapid. Oricum ar fi, bebe are nevoie de toată susținerea ta.

Întrebări frecvente

La ce vârstă începe anxietatea de separare la bebeluși?

Mulți specialiști consideră că începe în jurul vârstei de 8 luni, dar este foarte posibil să recunoști semnele mai devreme, mult mai devreme – în jurul vârstei de 6 luni.

Cât timp durează anxietatea de separare la bebeluși?

Se spune că la 18 luni episoadele ar fi mult mai accentuate, dar tot specialiștii ne asigură că pe la 6 ani totul revine la normal. Cei mai mulți copii se obișnuiesc cu această relație de tip despărțire-revenire în jurul vârstei de 3 ani.

Cum pot să ajut bebelușul meu să depășească anxietatea de separare?

Tratează această etapă cu blândețe! Acesta ar fi primul și cel mai important sfat. Apoi, este indicat să-i creezi o rutină, să-i câștigi încrederea și să-i oferi timp.

Bibliografie

[1] Cleveland Clinic (2024, August 28), Separation Anxiety in Babies, https://my.clevelandclinic.org/, https://my.clevelandclinic.org/health/articles/separation-anxiety-in-babies

[2] Deborah M. Consolini & Alicia R. Pekarsky, (2025, April 1), Separation Anxiety and Stranger Anxiety, https://www.msdmanuals.co,  https://www.msdmanuals.com/professional/pediatrics/symptoms-in-infants-and-children/separation-anxiety-and-stranger-anxiety

[3] UNICEF, How to manage your child’s separation anxiety, https://www.unicef.org/, https://www.unicef.org/parenting/child-care/managing-child-separation-anxiety